A Game of Thrones [Urzeala tronurilor]

Serialul HBO rezultat din paginile primului volum (“Urzeala tronurilor” este doar numele primei cărţi din serie, sezonul doi este bazat pe al doilea roman, intitulat “A Clash of Kings” – “Încleştarea Regilor”) a popularizat cu mare succes lumea din romanele fantasy ale lui Martin. Cum roţile comploturilor şi iţele urzelilor menite să acapareze tronul de fier (ocupat de un june rezultat din prea marea dragostea a mamei si unchiului său) s-au pus din nou în mişcare odată cu lansarea sezonului doi, am fost tentat să fac o recapitulare. Totuşi cum recapitulezi un serial de fantasy? Top de personaje? Fiecare dintre fani îl are pe al lui. Dicţionar de termeni, naţiuni, castele şi titluri nobiliare? Cam lung şi nu chiar necesar pentru că fanii deja le ştiu şi neofiţii le pot prinde pe parcurs. O listă de influenţe şi câte ceva despre cum Martin a revigorat genul fantasy, scoţându-l din clişeele despre eroism absolut, rău absolut şi limbaje desuete? Avem de-a face cu un amestec irezistibil de infuenţe istorice (30%), romane ale Mesei Rotunde (dar şi alte literaturi medivale 40%) tărâmuri fantastice, cumva tributare imaginarului din Lord of the Rings (20%) şi un je-ne-sais-quoi (să fie reinventarea unui Ev mediu cu toate standardele, metehnele şi crimele aferente?) demn Dune, de altă serie literară cultissimă (10%).

Cea mai sinceră recapitulare a primului sezon este bazată pe momentele acelea foarte memorabile şi deloc posibile într-un fantasy oarecare. Cronologic vorbind, prin cele 10 epsioade există ceva momente capabile să inducă frisoane. Am ales doar 10, cu tot cu semnificaţiile şi personajele implicate.

Discursul regelui – episodul 3
Robert Baratheon (Mark Addy), fost soldat, actualmente rege mai preocupat de prostituate şi vin decât de regat, Barristan Selmy (Ian McElhinney) şi Jamie Lannister (Nikolaj Coster-Waldau), doi dintre cavalerii coroanei, discută despre primul omor pe câmpul de luptă. Războinici capabili, cei trei sunt diferiţi: Lannister este vinovat de regicid, soldat capabil şi foarte onorabil, după standardele scăzute specifice casei Lannister, desigur. Barristan Selmy, decan de vârstă al cavalerilor, are percepte deja învechite despre onoare şi cumpătare. Robert Baratheon, ajuns pe tron mai mult printr-un joc al sorţii decât pentru vreun merit demn de un rege, se dovedeşte mult mai capabil să răsfoiască prin memorii despre acuplări şi decapitări, dar într-un mod neaşteptat de lucid este capabil să înţeleagă şi precaritatea poziţiei sale şi dezavantajele pe care tronul le aduce ocupantului.

Luciditatea piticului –episodul 3
Tyrion Lannister (Peter Dinklage), piticul cel foarte alcoolic, isteţ şi cinic, îi da o lecţie de viaţă teribil de acută tânărului Jon Snow (Kit Harington), bastardul lui Eddard Stark (Sean Bean). Pe zidul care separă cele 7 Regate de restul lumii sălbatice, la capătul îngheţat al lumii, Jon învaţă exact ce înseamnă contextul. Detaliul care-i face victoria strălucitoare asupra câtorva ţărani neantrenaţi din Gărzile Negre ale Zidului, ceva rizibil şi deloc încărcat de laurii victoriei. Discuţia celor doi nu serveşte doar ca lecţie (pentru telespectator - despre inteligenţa lui Tyrion şi pentru Jon Snow - ca învăţătură despre cum este de fapt judecată o victorie în luptă) ci pune în mişcare şi un întreg proces de transformare a lui Jon Snow.

Noaptea nunţii – episodul 4
Daenerys Targaryen (Emilia Clarke), fiică a regelui detronat, este căsătorită (pe motive politice, pentru a recăpăta coroana pentru fratele ei) cu Khal Drogo (Jason Momoa), căpetenie a celui mai războinic trib din regat. Noaptea nunţii are ceva de “încălecare” animalică şi nimic regal. Dar câte nu fac femeile de rang nobil pentru putere şi onoruri.

Dialogul regal – episodul 5
Robert Baratheon (Mark Addy) şi Cersei Lannister (Lena Headley), rege şi regină ai celor 7 regate, discută despre mariajul lor. 17 ani de ură care au ţinut întreg regatul intact. Banii Lannisterilor, copiii (lor între ei) şi foamea de putere a reginei sunt puse pentru un moment într-un con de umbră şi mariajul ratat din start al celui mai bun războinic din regate cu cea mai bogată fată de nobili se dovedeşte o afacere tulburător de mizeră pentru ambii soţi.

Coroana de aur - episodul 5
Ieşirea din scenă a sinistrului pretendent la tron Viserys Targaryen (Harry Lloyd) este teribil de memorabilă. Şi binemeritată. Şi jubilatorie pentru telespectatori. Viserys, dornic de coroana de aur a celor 7 regate, nu cunoaşte vreun fel de măsură. Khal Drago pune capăt istericalelor şi pretenţiilor cu o oală de aur topit, iar Daenerys nu face decât să constate că fratele ei nu fusese un Targaryen veritabil: “focul nu poate omorî un dragon”. Este momentul din care noua Khaleesi a tribului devine personajul cu cea mai surpinzătoare evoluţie din întreg serialul. Dacă evoluează spre supranatural sau spre demenţă pură, acesta este întrebarea.

Regulile spectacolului lesbian - episodul 7
Petyr Baelish (Aidan Gillen) lord al coroanei, intrigant uns cu toate alifiile şi antreprenor în zona bordelurilor, învată două noi angajate mecanismele psihice ale unui client dornic de ceva lesbi-show. Moment pe cât de just psihologic, pe atât de bine implementat în structura erotismelor fără complexe din serial.

Milostenia ta l-a omorât pe rege…- episodul 8
Eddard Stark (Sean Bean), întemniţat de Lannisteri, primeşte o foarte acidă şi extrem de justă lecţie despre mecanismele milosteniei şi modul în care aceasta se poate dovedi mult mai nocivă decât orice viciu. În temniţele din King’s Landing, şeful spionilor, eunucul Lord Varys (Conleth Hill), îi deschide prea târziu ochii şefului casei Stark asupra greşelilor pe care le-a făcut.

Zombii de dincolo de zid - episodul 8
John Snow şi confraţii săi de pe zid află într-un mod deloc plăcut sau paşnic că un cadavru nu este tot timpul ceva inanimat şi au încă un semn îngrijorător al lucrurilor misterioase care au loc în ţinuturile sălbatice.

Capete înfipte în pari - episodul 10
Tânăra Sansa Stark (Sophie Turner), viitoare soţie a regelui Jeoffrey (Jack Gleeson), primeşte o pereche de palme şi o batistă de la servitorii pocitaniei Lannister în decorul oribil al capetelor tatălui ei şi servitorilor acestuia înfipte în ţepe pe zidurile castelului. Este probabil unul dintre puţinele momente în care Sansa pare a fi puţin mai mult decât o tinerică foarte cretină şi foarte preocupată de viitorul său mariaj regal.

Moartea lui Khal Drogo - episodul 10
Nu funerariile celui mai sângeros dintre războinicii câmpurilor, cât motivul morţii lui rămâne întipărit în memorie: rănit de unul dintre soldaţii săi (deloc de acord cu mofturile autoritare ale noii Khaleesi), tratat intenţionat greşit de către o vrăjitoare (dornică să răzbune toate jafurile, crimele, sacrilegiile şi violurile comise de oamenii lui Drogo), readus la viaţă prin magie neagră de aceeaşi vrăjitoare (care scoate astfel din peisaj şi copilul nenăscut al lui Daenerys, tribut pentru viaţa războinicului muribund). Ars de (semi-)viu de către aceeaşi Daenerys. Lecţia despre ororile pe care niciun mic gest de bunătate nu le poate şterge şi preţul pe care şi moştenitoarea Targaryen şi tribul de călăreţi trebuie să le plătească. Milostenia (faţă de copii rezultaţi din incesturi ai casei Lannister) a dus la decapitarea lui Eddard Stark. Milostenia faţă de femeile captive, utilizată ca mod de a-şi consolida poziţia de Khaleesi a lui Daenerys, duce la moartea lui Khal Drogo.

Text de Cristi Mărculescu