close
premieră
ultima difuzare
40844_-_254

Urzeala tronurilor – „În oricine e o bestie”

Seria romanelor scrise de George R. R. Martin, primul fiind publicat în 1996, a devenit rapid bestseller. Era normal ca drepturile de ecranizare să fie cumpărate pentru că romanele aveau tot ce trebuie unui blockbuster.

După ce lumea a fost mută de uimire de istorica filmare cu „Stăpânul inelului”, filmat pentru prima dată back to back, unul imediat după celălalt adică, o trilogie de top în ceea ce priveşte regia şi efectele speciale, cinema-ul n-a mai fost la fel. Acum exista un model spre care toată lumea cinefilă să tindă. Tolkien, creatorul de universuri magice, era iar pe val. Uimitoarele efecte vizuale, filmările din Noua Zeelandă, arhitectura cu motive celtice cum nu mai fusese de mult timp pe ecrane, plus tensiunea, suspansul, concentrarea bătăliilor au contribuit la filmul fantasy perfect. Şi au fost epigoni de diferite calibre, s-a copiat sau omagiat modul de a filma al lui Jackson, tema medievală, perversa luptă dintre Bine şi Rău, făpturile eterice pozitive ale elfilor cu urechile lor ascuţite şi măştile cumplite ale ticăloşilor orci greu de privit.

Dar de la celebra şi iubita trilogie au trecut deja 10 ani. Drepturile de ecranizare pentru „Urzeala tronurilor/Game of Thrones” au fost cumpărate de puternicele studiouri HBO, cei care au reuşit ca în foarte scurt timp, în 2011, să aducă pe piaţă deja primul sezon din acest serial american fantasy pentru televiziune, cel care a înglobat tot ce fusese pe piaţă în ultimii ani, inspirându-se de la succesele anterioare tv, luând de la toate câte ceva, inclusiv „Xena”, dar reuşind să şi rămână original.Bineînţeles, tributar în parte trilogiei inelului – căci nu putem să ne scoatem asta din cap -, dar mult mai realist, mai întunecat, cu nenumărat mai multe răsturnări de situaţie.

Serialul de faţă a cunoscut aproape imediat succesul publicului, a fost aclamat de critică, a luat premii pentru cel mai bun serial de televiziune şi pentru interpretare (Globul de Aur pentru Peter Dinklage, cel care joacă în serie rolul fratelui pitic, actorul reuşind cu această partitură dramatică să iasă frumos în faţă). Serialul păşise cu dreptul. Atenţia telespectatorilor către Cele Şapte Regate a fost captată, fidelizată, episod după episod.

Au fost deja până acum două sezoane. Fiecare parte este formată din 10 episoade, cu mărime de aproape o oră fiecare din ele.

La fel ca LOTR (Lord of The Rings) sau Conan, şi acesta are acţiunea într-un loc fictiv – Westeros şi Essos.

Ce a transformat însă serialul într-o reuşită artistică pentru televiziune, aşa cum fusese LOTR pentru marele ecran, este o extrem de atentă, elaborată documentare. Cu o distribuţie foarte, foarte numeroasă, cu mai multe fire narative care se întreţes, cu şapte familii regale prinse într-un război fără milă, serialul te ţine atent. Scenografia şi costumele sunt, pe lângă poveste, marele atu al serialului (de altfel, pentru acestea s-au luat multe premii). Fiecare personaj are aspectul său, armura sa, detalii proprii, accesorii, arme. Un loc al său, un castel cu arhitectură proprie. O combinaţie savantă de vremuri medievale, cu influenţe celto-anglo-saxono-normando-vikinge, cu detalii foarte plastice, genul de muncă care face industria să fie vie, fiecare breaslă şi categorie din echipa filmului tinzând să meargă meticulos spre performanţă, spre marile premii ale breslei. O muncă titanică, cu machete, atentă împărţire în storyboard, efecte speciale digitale şi un îngrijit montaj de sunete, cu cascadorii şi coregrafia luptelor, filmări călare, pe apă, în interioare întunecoase şi la lumina lumânărilor (imagine foarte bună, tur de forţă) sau în exterior cu condiţii vitrege de iarnă. O paletă largă aşadar, cu peisaj bine speculat – filmări în Irlanda, Croaţia, Maroc, Malta, adică acolo unde există încă castele de la anul 1100 şi construcţii fortificate, care să doneze din aerul lor de autenticitate istorică, numai bune pentru bătălii în faţa porţilor, filmări impresionante de coridoare, de intrări uriaşe, de camere ca de catedrală. Peisajul nu este aici personaj ca în „Stăpânul inelelor”, nu îţi taie respiraţia ca acolo, dar are locul său în poveste, lărgeşte rama, e destul de plastic şi liric când trebuie.

Fiind un amestec de „Dinastia Tudorilor” – în ceea ce priveşte distribuţia tânără şi jocurile politice de curte, trăgând cu ochiul către graficul film pentru marele ecran „300” – multele scene de sex şi nuditate (unele nu neapărat necesare în naraţiune), serialul acesta produs de HBO vrea să-şi întreacă cel mai puternic competitor. Căci în 1998, regizorul Steve Barron realiza pentru (fostul) Hallmark miniseria „Merlin”, aceasta fiind, prin creativitate, prin frumuseţea cadrelor, prin replicile miezoase şi deseori amuzante, una dintre cele mai izbutite realizări de televiziune despre timpuri îndepărtate, medievale, când magia exista şi zeii păgâni cereau sacrificii (avem şi aici în „Urzeala” o schimbare de chip ca acolo). Într-un fel, „Urzeala tronurilor” nu reuşeşte să aibă armonia, să depăşească „Merlin” în puterea de imaginaţie a unui univers barbar, dur, aspru. Dar, pentru că este mult mai lung, pentru că s-a depus mult mai multă muncă, pentru că e plin de intrigi, de trădări şi răsturnări de situaţie care te ţin cu sufletul la gură, mizăm pe serialul acesta atât de în vogă acum.

Aşa cum „True Blood” a adus cei mai sexy, mai senzuali vampiri la modă, şi acest serial a repus pe tapet luptele pentru onoare, jocurile de culise şi de manipulare din vremuri de început de mileniu, ducând mai departe şi reaprinzând pofta publicului pentru asemenea poveşti istorice.

Spre deosebire de ecranizarea frumoasei cărţi „Stâlpii pământului” a lui Ken Follett, serialul de acum are şi elemente fantastice şi picul de intruziune a magiei, mai soft şi mai puţin însă decât în serialul de la AXN „Merlin”, dar suficient ca să îl facă mai interesant. Şi, dacă ne luăm după ratingul de pe imdb (9,4!!!), se pare că a reuşit tot ce şi-a propus.

Sezonul 2 a început în 2012, iar ultimul episod se termina cu apariţia ciudaţilor zombi şi a unui călăreţ de gheaţă cu ochi albaştri. O armată la fel de bizară şi înfricoşătoare ca cea a orcilor din LOTR. Adică elementul perfect ca să aşteptăm ce ne mai aduce pe mai departe.

Şi, după cum veţi vedea (sau ştiţi deja, dacă aţi citit cartea), nu este doar un film despre regate, uzurpare, răzbunare şi crimă. Prin prinţesa Daenerys Targaryen (Emilia Clarke cu peruca ei albă ca de elf), filmul se îmbogăţeşte cu valenţele unui drum iniţiatic. Căci ea, de la sora supusă, naivă şi abuzată, episod după episod, se căleşte, se maturizează şi devine puternica Stăpână a dragonilor, cea demnă de urmat, tânăra care nu mai trebuie să ceară ajutor. Un serial cu femei la fel de puternice, gata să sacrifice orice.

Sezonul 3 va descâlci toate poveştile, va rezolva misterele seriilor trecute, bastarzii şi cei în drept vor primi ce merită, iar povestea va ajunge la final. Sezonul 3 promite şi mai multe nume decât până acum – printre ele figurând celebrele Tara Fitzgerald şi senioara Diana Rigg. Se ştie că filmările au fost realizate în Islanda, aşa că lupta finală pe viaţă şi pe moarte promite să fie cu adevărat spectaculoasă. Dragonii vor fi de mari dimensiuni, acţiune mai multă, din plin, torturi, lupte şi locuri exotice.

Cu voce din off, un generic de început ca de joc de strategie (bună găselniţă să fie în mişcare şi în relief harta, ca să se diferenţieze de LOTR!) şi actori bine în rol, care devin vedete, serialul continuă din aprilie 2013 cu un nou sezon. Să vedem!

Text de Cristina Zaharia

19-03-2013

Dear visitor, this website uses cookies with the purpose of providing web services and functionalities which could not be provided without the use of cookies. By visiting and using this website you are giving your consent to have cookies downloaded to your browser.


You can learn more about cookies and change your cookie settings here.  



Don't show it again