close_x  
close
premieră
ultima difuzare
48884_-_254
Sursa:: Europress / Getty Images

Steven Soderbergh vorbește despre producțiile TV și greșelile lui

Regizorul Steven Soderbergh a participat la Directors Guild of America, în Los Angeles, ca să vorbească despre filme, serialul ”The Knick” și despre cel mai bun film al său.

Serialul înspăimântător de frumos și mizantrop despre viețile angajaților din spitalul The Knickerbocker, din New York, în anul 1900 (și a unui chirurg deplorabil, în particular) a stabilit standardul pentru ”filmele de autor”, cu care se vor compara toate celelalte (”True Detective”, ”Utopia”, de Fincher și Flynn, și multe altele). Acesta este următorul nivel, după cum se spune.
Soderbergh vorbește despre realizarea serialului și viziunea lui regizorală globală în aceste interviuri DGA.

Despre "The Knick" și dorința de a reinventa televiziunea:
Situația noastră a fost atipică: am avut un singur regizor, iar serialul a fost programat, bugetat și realizat ca un film de 10 ore. Sper că regizorii vor începe să se implice din timp în construirea universului din jurul unui serial, iar ideea de a colabora cu un regizor nou la fiecare episod va deveni un obicei rar, fiindcă un grup mic și coeziv de regizori care fac parte din echipa de creație și lucrează la serial tot anul este ceva mult mai eficient. Cred că obții rezultate mai bune în felul acesta.

Unele seriale duc lipsă de un avantaj estetic:
Etapa de editare, în televiziune, trebuie să evolueaze. Mă uitam ieri seară la un serial bine făcut, iar într-o scenă erau doi oameni într-o sală de conferințe. Filmarea a fost interesantă și foarte bine gândită; cred că era filmată din opt unghiuri. Dar au folosit cele opt unghiuri în primele 25 de secunde, iar pentru următoarele 3 minute au trecut de la un unghi la altul în loc să le ia progresiv, pentru a intensifica momentul și imaginea. Au tăiat imaginile după fiecare replică și au folosit cele opt unghiuri de câte ori au putut în cele trei minute. Este o tehnică de televiziune - felul în care să tai o scenă – care trebuie schimbată.

Provocările serialului "The Knick":
Ei bine, până să începem, mi-a fost foarte frică. Am lucrat la niște scene în care trebuia să ne mișcăm repede sau filmarea era complicată. E greu să portretizezi revoluția din Cuba în 37 de zile de filmare. Dar experiența asta a fost la un alt nivel. Am filmat câte 9 pagini pe zi, timp de 73 de zile, dar am intrat repede într-un ritm care nu ne-a displăcut. Și am început să mă bucur de provocarea de a găsi o modalitate de filmare rapidă pentru volumul nostru de lucru. M-am uitat la "Berlin Alexanderplatz" și "World on a Wire", regizate de Fassbinder, ca să mă inspir. Într-un final, motivul pentru care am reușit să filmăm a fost că toată lumea știa ce avem de făcut. Dacă stabileam că pot să filmez o scenă de trei pagini într-un sigur cadru, nimeni nu se plângea.



Care este filmul de care este cel mai mândru?
Cred că "Out of Sight" este un film aproape perfect. Celelalte filme au câteva lipsuri.

Filme independente vs. superproducții:
Nu am vrut să fiu un regizor de filme de artă. Îmi plac filmele de specialitate, ca să le numesc așa, dar n-am vrut să fac numai asta pentru că, într-un mod ciudat, este prea ușor. Este mult mai greu să realizezi un film cu actori celebri, unde totul este corect și clar, iar asta te enervează, în loc să faci un film independent obscur pe care, dacă oamenii nu-l înțeleg, poți să dai vina pe ei.

Cum să-ți păstrezi cumpătul pe platoul de filmare :
Dacă nu ești o persoană capabilă să realizeze filme de succes în serie, felul în care te porți cu oamenii te ajută să-ți păstrezi job-ul. Evident că există o ierarhie, dar asta nu înseamnă că există și o ierarhie pentru respect. Cred că am ridicat vocea doar o singură dată pe platoul de filmare și asta din cauză că cineva întârziase la filmare două zile la rând, lucru inacceptabil. Nici nu știu dacă am folosit vreodată un megafon.

De ce îi place lui Soderbergh controlul formal total:
În liceu am învățat fotografia și mi-am filmat singur scurtmetrajele. Eram foarte tehnic. Îmi plăceau echipamentele. În esență, era o cale de întoarcere spre început și o modalitate de a spori intimitatea dintre mine și echipa de filmare. Pentru mine, faptul că am fost regizor și operator mă deosebește de Emmanuel Lubezki sau Roger Deakins sau Harris Savides. Iar la editare, în unele cazuri, era foarte clar ce-mi doream și totul era atât de specific încât mi se părea că pierd timpul dacă stau să descriu tot procesul, în loc să-l fac.

13-10-2014 | Sursa:: Indiewire

Dear visitor, this website uses cookies with the purpose of providing web services and functionalities which could not be provided without the use of cookies. By visiting and using this website you are giving your consent to have cookies downloaded to your browser.


You can learn more about cookies and change your cookie settings here.  



Don't show it again