close
premieră
ultima difuzare
36187_-_254

One of The Missing - Tony Scott

Am început săptămâna într-un fel ciudat şi tragic, printr-un sms primit la 7 jumătate şi reconfirmat 2 ore mai târziu.

Nu am mai putut dormi şi deschizând în grabă pagina de imdb m-au pufnit lacrimile când am citit cuvântul “sinucidere”.

Şi am simţit că am pierdut un prieten bun, la fel cum am făcut-o la dispariţia lui Dennis Hopper, dar acolo era cronica unei morţi anunţate. Tony Scott avea 68 de ani şi nenumărate proiecte în dezvoltare.

The Last Boy Scout, Unstoppable, Top Gun, Days of Thunder, Domino, Man on Fire, multe dintre titlurile filmografiei sale s-ar potrivi unui ultim omagiu ca şi prima sa apariţie în filmul fratelui său, Boy and Bycicle, la 16 ani! Şi One of the Missing, primul său film, de 25 de minute, făcut în 1969 pe când studia la Royal College of Art (pe care-l puteţi vedea aici).

În mod ciudat, în noaptea de duminică spre luni, am visat filmul său (şi unul din preferatele mele) Spy Game, parcă i-l arătam mamei într-un alt cut, o versiune inedită şi fără atâtea flashback-uri. Iar duminică am trecut pe lângă o imensă procesiune funerară la Feldioara, în drumul înapoi de la festivalul Luna Plină de la Biertan.

Premoniţii? Coincidenţe? Când am auzit că Tony Scott s-a aruncat de pe podul Vincent Thomas din San Diego m-am gândit imediat la începutul la To Live and Die in L.A. al lui William Friedkin din 1985, unde William Pedersen făcea acelaşi lucru. Şi în mod ciudat din nou, este acelaşi pod.

"He jumped without hesitation", au zis martorii oculari presei.

Îţi trebuie "balls" ca să sari de pe un pod 60 de metri în gol. S-a zis că Tony a fost diagnosticat cu cancer inoperabil la creier. Eronat. Avea probleme de sănătate de mai demult şi era deprimat cronic de ideea invalidităţii şi a inactivităţii. Un citat de tip Hemingway, o decizie macho, a lăsat în urmă fără să ezite familia, doi copii gemeni, pe soţia sa Donna şi pe fratele mai mare, Ridley, partenerul său în compania de producţie Scotfree.

One of the many things that amazes me about Tony Scott is that he likes to relax by jumping out of planes. But you have to understand that Tony is mad”, zicea despre el Mickey Rourke, pe care l-a ajutat să-şi relanseze cariera pe când nimeni nu voia să-l ajute.
Pe vremea revistei Re:publik, în 2006, am scris acest portret intitulat semnificativ şi semnificant “The Last Boy Scott”(şi care se referea la un articol anterior) pe care acum l-am updatat pentru acest ultim omagiu-«act accordingly»
..........................
Pe vremea când a ieşit True Romance la noi la cinema (primăvara lui 1997) filmul n-a putut ieşi la revista Pro Cinema cu o cronică de 6 zaruri (maxim), trebuind să fie contrabalansată de una minimală. Cele 5 zaruri (din cele 6 ale mele) au mai fost dinamitate de un portret, puţin flatant, intitulat «Tony, fratele lui Ridley». Tony era blamat pentru comercialitate, videoclipism, flashy editing, cu o carieră mai puţin onorabilă decât a lui sir Ridley. Timpurile s-au schimbat şi azi celălalt Scott este autorul unor filme cult cu un following serios în cinematografele de acasă.
Eroul lui este Nicolas Roeg şi filmul preferat Performance. Ceva din asta se vede în debutul tradiv (alături de fratele său a făcut tone de filme publicitare în anii ’70): The Hunger (1983). David Bowie, Catherine Deneuve, Susan Sarandon,Bauhaus (Bela Lugosi is Dead), Delibes şi Schubert, un flashy arthouse horror de unde a început seria de jump cuts, experimente sonore, filtre, fum şi porumbei în relanti. Criticii îl hăcuiesc (what else is new?), Don Simpson vede filmul într-o noapte "stoned" şi îl cheamă să facă un “filmuleţ” numit Top Gun. Jobul i se dă după ce a trecut prin vâltorile unei periculoase expediţii de rafting. Verticalitate egal erecţie, avioane egal penisuri şi uniforme egal homoerotism (dacă e să-l asculţi pe Tarantino), un clip hardcore de pop art devenit mega-succes mainstream. Urmează (imaginaţi-vă un clip colorat neon pe piesa Fashion cu Bowie) Beverly Hills Cop 2,Revenge (filmul preferat al lui Tarantino şi deja un proiect mai personal pentru Scott), Days of Thunder (promo de curse cu Tom Cruise şi Porche, boys with toys), The Last Boy Scout (cu producătorul Joel Silver şi scenariul lui Shane Black). Şi s-a votat, Tony Scott e macho director. Vedete macho, filme macho, aşa numitele 80’s high concept ale uberproducer-ilor Simpson, Bruckheimer, Silver.
Turning point în 1993 cu True Romance, o cohortă de actori, scenariul lui Tarantino, Badlands pentru anii nouăzeci cu tot cu tema muzicală de Satie modernizată de Hans Zimmer. Secvenţa de duel verbal dintre Dennis Hopper şi Christopher Walken e votată scena pop cult #1 la fine de secolul XX. Film cult Tony Scott, tot macho.
1995, Crimson Tide, techno thriller anti-climatic cu Denzel Washington şi Gene Hackman şi un submarin (Alabama sir), cu discuţii de machismo, Schubert şi cai, arabi sau persani. Urmează The Fan, cu De Niro fanul cuţitar obsedat al lui Wesley Snipes (şi Rolling Stones).
Un nou hit, Enemy of The State, îl aduce pe Gene Hackman din Conversaţia pentru a-l salva pe Will Smith. Spy Game, cel mai romantic film de spionaj, un soi de Butch James & Sundance Bond, cu Redford la 30 de ani de Cele trei zile al condorului, e dedicat mamei sale Elisabeth (la fel cum Ridley a făcut-o în Black Hawk Down)
Man on Fire, proiect asamblat prima dată în anii ’80 (cu Brando, apoi cu De Niro), e pus în mişcare de Denzel Washington, un John Creasy exploziv pe cale de a-şi picta capodopera în sânge mexican, la poalele vulcanului. Şi Domino, poem apocaliptic închinat lui Domino Harvey, bounty hunter şi fiica lui Laurence Harvey, un alt film personal, vine şi-ţi taie picioarele cu aceeaşi erupţie de vitalitate, culoare şi violenţă. Dar Tony Scott nu avea timp să se supere pe cei care nu-i apreciază filmele. A făcut apoi thriller-ul Déjà vu (al treilea film cu Denzel Washington). Colaborarea lor a început în 1995, odată cu CrimsonTide şi a continuat după aproape o decadă, cu o serie de filme pline de adrenalină în care macho Denzel a fost bodyguard -Man on Fire (2004), poliţist-Déjà Vu (2006), controlor de trafic la metrou, în remake-ul la The Taking ofPelham One Two Three /S-a furat un tren (2009) şi mecanic de tren în Unstoppable / De neoprit (2010, rămas acum ultimul său film, cronica mea pentru premiera HBO aici).

Parteneriatul său de 5 filme cu actorul Denzel Washington este unul din cele mai lucrative din Hollywood, amintind de cele ale lui Scorsese cu De Niro sau DiCaprio sau de cele ale fratelui său mai mare, Ridley, cu Russell Crowe.
Era vorba că se pregăteşte pentru remake-ul la Warriors, translocat la Los Angeles.
Dar proiectul s-a dus la fund şi Tony avea în dezvoltare Potsdamer Platz (film cu gangsteri, cu Mickey Rourke) şi Emma’s War (proiect lung amânat din al doilea război mondial). De curând, însă, pregăteaTop Gun 2, continuarea la megahitul din 1986, în care ar fi fost rândul lui Tom Cruise să devină instructor la şcoala de piloţi de top. Proiectul va continua şi fără el, dar să vedem ce regizor va avea panache-ul necesar pentru a updata povestea.

"Tony was my dear friend and I will really miss him. He was a creative visionary whose mark on film is immeasurable. My deepest sorrow and thoughts are with his family at this time." Aceasta e declaraţia lui Tom Cruise din această săptămînă care a siderat Hollywood-ul.
Tony Scott e un cineast pop, rock, psihedelic, Campbell Soup cu acid, omul a vrut să fie pictor şi trăieşte într-o lume cu valorile morale ale lui Lee Marvin, Robert Mitchum, Sam Peckinpah, Steve Mc Queen (re-numiţi mavericks). Cu totul alt stil decât fratele mai mare (după cum se scria The Guardian, Tony e mai rock’n’roll decât Ridley, cu care împarte şapca trademark (fraţii filmează unul cu şapca de la filmul altuia), trabucul şi casa de producţie (Scott Free).

Cel mai bine îl reprezintă Beat the Devil, din seria filmelor BMW The Hire, care-i caracterizează stilul electric, vertical, cu emfază pe subtitluri puse sincron cu fraza care se aude pe ecran, Clive Owen şofer, James Brown as himself, Gary Oldman diavolul, Danny Trejo şi Marilyn Manson. Cu toţii în Las Vegas.

Filme de băieţi, cu băieţi şi pentru băieţi, anume boy scouts (aşa ca personajul lui Brad Pitt în Spy Game poreclit chiar Boy Scout), anti-eroul Willis şi Denzel "man on fire", în căutare de "redemption", chiar şi Domino Harvey, fata "Candidatului manciurian".

Şi cine are impresia că e un regizor impecabil comercial, greşeşte, criticii îl urăsc (acum să folosim participial trecut) sau reneagă, publicul mainstream e năucit şi obosit de stilul său, a avut câteva hituri, dar mai multe flop-uri. Ups and downs. Viaţa ca un carusel. Importantă e viteza şi senzaţia ei. Scottfree!

"The biggest edge I live on is directing. That's the most scary, dangerous thing you can do in your life!"
Tony Scott (1944-2012)
Alin Ludu Dumbravă

27-08-2012

Dear visitor, this website uses cookies with the purpose of providing web services and functionalities which could not be provided without the use of cookies. By visiting and using this website you are giving your consent to have cookies downloaded to your browser.


You can learn more about cookies and change your cookie settings here.  



Don't show it again