close
premieră
ultima difuzare
24313_-_254

Live Alive 2011 ep. V: Thunderball-s

Re: titlu: Thunderball e o piesă legendară pentru că apare în al patrulea James Bond, din 1965, fiind titlul ei (compusă de John Barry, pe versuri de Don Black şi cântată de Tom Jones, primul bărbat care a interpretat o piesă Bond), şi Tom Jones şi-a făcut apariţia pe scenă pe intro-ul ei în concertul de la Bucureşti.

Dar articolul se numeşte aşa pentru că are şi Udo (Dirkschneider) una la fel… fără nicio legătură cu filmul Bond. Pe care a cântat-o aproape simultan cu Tom Jones, la distanţă de un kilometru şi multe alte distanţe, două lumi diferite pe aceeaşi planetă, atât de aproape una de alta şi totuşi atât de departe (far away so close). Şi pentru că piesa semăna cu Bond-Concerto de Berlin din A şaptea ţintă - La septieme cible -

cântată la Ateneu de orchestra simfonică dirijată de Vladimir Cosma, alt live al zilei. Ceea ce nu se ştie e că Johnny Cash a submis şi el un cântec pentru film, Thunderball, I mean!
http://www.youtube.com/watch?v=R3rqS98seNA
Extrem de western piesa lui Cash, chestia cu submisii se practică, astfel a compus şi Alice Cooper mai târziu pentru The Man With The Golden Gun un curios absolut! (se zice că Tom Jones a leşinat la nota finală, neputând să o cânte, faza e parodiată de Weird Al Yankovic pe piesa de generic din Spy Hard, care omagiază…Thunderball ).
Ok, destul despre titlu. Iată piesa cântată la Bucureşti (my clip):

Cut to:
17 noiembrie, zi plină de evenimente la Bucureşti.
http://aldmovieland.blogspot.com/2011/11/joi-seara-in-bucuresti.html
Peter Greenaway desfăşura 5 ecrane la Sala Polivalentă în deschiderea BIEFF, Vladimir Cosma cânta pentru prima oară la Bucureşti, la fel şi Udo Dirkschneider, fostul vocal Accept, în full cu trupa sa U.D.O. Tiger Lillies spuneau pentru a treia oară consecutiv Bucureştiului că Viaţa e frumoasă…Aşa că Tom Jones devenise deodată mai mic. De aceea am să-i spun TJ :) Sir TJ.
Am auzit cu stupoare că TJ a cântat la Revelionul primăriei de la Romexpo de acum câţiva ani. Vreo două piese, cică. Asta după ce a fost la Cerbul de Aur în 1996 şi mama îmi zice că n-am lăsat televizorul cu el deschis să cânte. Şi s-a supărat pe mine. Şi acum eu vreau să merg la TJ ? Aşa mult să mă fi schimbat în anii ăştia? M-a pus naiba să mă pregătesc pentru concert. Adică să ascult nişte Best of Tom Jones. Şi să-mi dau seama că nu prea-mi place. Multe piese celebre de-ale lui, gen Iarba verde de acasă sau Delilah, nu mi-au zis nimic. Cred că l-am reconsiderat când a apărut în Mars Attacks al lui Tim Burton, unde s-a autoparodiat. Finalul pe It’s Not Unusual, cu “lăsaţi animalele pădurii să vină la mine” e un clasic.
Mă întrebau şi prietenii, de ce te duci la TJ? Citez de pe mail, “Dar nu e cumva muzică de doamne respectabile care se visează "sex bomb, sex bomb"? :))” Zic eu că nu, dar foarte bine ştiu că da, e. Cu altul m-am certat la telefon. Dar lui îi place Mylene Farmer.
Altul, “Păi da, tu trebe să bifezi tot. La Engelbert Humpedinck şi Adamo nu mergi?”.
Nu, dar la Yanni mă bătea gândul ;). Dar am vrut bilet şi l-am primit şi nu se făcea să mă răzgândesc. So I went.

Tom Jones Setlist Bucureşti


Intro Thunderball
1. Give A Little Love
2. She’s a Lady
3. Thunderball
4. What’s New Pussycat

5. Hard To Handle
6. I’ll Never Fall in Love Again
7. Chills and Fever
8. Sex Bomb
9. St. James Infirmary Blues
Deci, cam juma de concert…

Ştiu că a mai cântat două piese de Randy Newman, You Can leave Your Hat On (care pentru mine e Joe Cocker) şi Mama Told Me Not to Come (care pentru mine e Three Dog Night) şi Kiss a lui Prince! Iată setlistul de la concertul următor, Zagreb, luni
http://www.setlist.fm/setlist/tom-jones/2011/arena-zagreb-croatia-3bd1dc08.html
care pare a fi identic, dar nu ştiu exact, fiindcă n-am stat all in all.
Şi de ce? Odată Tom Jones n-a fost Paul Anka… acesta a fost mult mai classy-que, şi mai sensibil, şi deci concertul a fost emoţionant.
Doi-timing: a intrat cu juma’ de oră întârziere, asta m-a disperat...
Trei: Sala fremăta, era plin de vip-uri din industria muzicală de tip TVR, de blănele, blăniţe & fiţe. Iar la Sex Bomb s-au ridicat în picioare tot soiul de căprioare şi au început să se unduiască ca la Bamboo, Bellagio sau ştiu eu ce bombă de prin Centrul Istoric…
Şi parcă m-a luat un frison rece pe şira spinării… păi, io aici, şi Udo, de când îl ştiu eu pe Udo, păi cam din 1983, şi să nu mă duc să-l văd după 28 de ani pe un vechi prieten :)
(nu i-am acceptat niciodată pe Accept cu alt vocal, şi chiar dacă discurile lui U.D.O: nu m-au rupt, ăsta ultimul, Rev-Raptor mi-a plăcut mult, în mod special piesa I Give As Good As I Get

(video oficial dintr-un cadru, axat pe prim plan).
Păi şi ce fac io cu Tomiţă? În primul rând că eram singur cuc şi m-am întâlnit cu un singur cunoscut în foaier, în al doilea rând stăteam stresat cât s-a întârziat, că mă gândeam că totuşi ajung şi la Udo la Silver Church, în al treilea rând m-a sculat cineva de pe loc după piesa a doua, că aveam loc mai în spate şi mă aşezasem pe rândul 3 (ie-te câţi de trei!), cred că pe biletele de 8 milione lei vechi (800 RON, wtf ?). Sala full, full, henţ careu, să mă duc să stau unde am eu loc? No way! So much 2 do, so little time… Dau mesaj unui prieten aflat la Silver Church, zice, “a început Udo, dar vino, e prea mişto”.

Mă sui în fine în al treilea taxi, primele două m-au refuzat pe motiv de distanţă prea scurtă, e un taximetrist bătrân şi ofticos, care tuşea aşa rău că am crezut că o să moară cu mine în maşină. Am ajuns, am reuşit să intru, pe Vendetta, şi mi-am luat primul drink exact când începea Princess of the Dawn, piesă Accept din 1982. Full de lume, cald, bere, whisky, prieteni, cunoscuţi, candelabre de cristal kitsch, ca un video de Meatloaf, rockeri, nah. Welcome to my world. And it strikes like…Thunderball !!! Piesă pe care am ratat-o cu Udo, dar o prefer pe a lui sir TJ.

Atmosfera incendiară, dar extrem de prietenoasă. Trupa, excelentă. Stefan Kaufmann a fost baterist la Accept la începuturi, apoi s-a lăsat şi a devenit chitaristul lui Udo… la U.D.O. Celălalt chitarist, Igor Gianola, mai tânăr, a fost spectaculos. A dat turul sălii, complet relaxat, în timpul solo-ului său, la fel cum pe vremuri l-am văzut pe Eric Sardinas făcând acelaşi lucru la Sala Palatului (circa 2001, în deschidere Steve Vai).
Fitty Wienhold, veteran la bass şi un excelent toboşar, Francesco Jovino. Cu toţii sturm und drang! Herr Dirkschneider, care la anul împlineşte 60 de ani, e un tip scund şi îndesat, să zicem grăsuţ, care oarecum mi-a adus aminte de Ion Fiscuteanu, mr. Lăzărescu combinat cu Valentin Uritescu. Dar când deschide gura, se lasă rău ! Şi cântă de te-nfiori. Ceva între AC/DC şi Judas Priest, între Robert Halford şi Brian Johnson. O voce rea, în sensul bun al cuvântului (sic-k)! Şi s-a cântat, cam 2 ore jumătate, deci am prins un feature length.
I ‘m a Rebel, Neon Nights, Man and Machine, Up to the Limit ! Cu antemicele Metal Heart (piesa care a făcut ca Fur Elise să devină imn de scandat, tip fanii Maiden pe stadion),

Şi…la bis, “la piece de resistence”, Balls To the Wall.

După care Udo ne-a lăsat Burning şi l-am mai aşteptat până ne-au dat afară, timp în care am profitat să vorbim cu chitaristul Igor,

să-i zicem că i-am aşteptat în 2006 la Sibiu (da, o aventură întreagă, în iarna lui 06, U.D:O. trebuia să cânte acolo într-un club, erste mahl in Ro-mania), dar vremea s-a agravat rău, s-au înzăpezit drumurile, s-a paradit remorca din drum de la Budapesta şi concertul a fost anulat. Plănuisem un mega-metal heart nostalgic trip cu prietenii mei doctori&avocaţi, dar n-a fost să fie. Şi toate aceste lucruri le uitasem în nebuloasa celor ce au urmat. Am mai stat cu băieţii în faţa clubului, dar frigul de afară ne-a cotropit, şi n-am învins ! N-avem poză cu Udo, dar ceva, undeva, îmi spune că o să ne mai întâlnim ! Respect ! You gave as good as it gets !

O cronică entuziastă şi caldă aici


Din seria Who dares Wins, am avut noroc. Vineri 18 am purces la al doilea concert Vladimir Cosma,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Cosma
al nostru Ennio Morricone sau John Williams, reîntors dans le pays, la 71 de ani ! Unde a fost classy-que, chiar emoţionat pe alocuri. De la Asul aşilor

şi Rabinul Iacob până la Marele blond şi Le Diner des cons.
Dar până am să mai povestesc şi acest concert en detail, nu mai predau articolul cu deadline acum trei zile şi nu mă mai citeşte nimeni :)
Trei din trei, The Good, The Bad and The Ugly. Acum, care-i care, pick your shot (shot in the dark, one step…)!

Alin Ludu Dumbravă

25-11-2011

Dear visitor, this website uses cookies with the purpose of providing web services and functionalities which could not be provided without the use of cookies. By visiting and using this website you are giving your consent to have cookies downloaded to your browser.


You can learn more about cookies and change your cookie settings here.  



Don't show it again