close
premieră
ultima difuzare
36051_-_254

Biertan 2012- Luna a fost plină

Treci de Sighişoara şi intri pe drumul de Mediaş care acum se repară la greu. Dar cu spor. Treci de Daneş şi de domeniul Dracula, de Dumbrăveni şi faci stânga pe un drum unde nu e nimic decât verde timp de 8 kilometri. Şi ajungi la Biertan, cetate fortificată în mijlocul Transilvaniei şi, de fapt, în mijlocul ţării, ceea ce se şi întâmplă dacă treci pe la Dealu Frumos (thanks, Pink Stripe).
Plănuit de ani de zile, primul festival de horror şi fantastic din România s-a născut în fine aici, într-un loc potrivit, care va creşte de la mic la mare – acum a durat trei zile (şi nopţi pline).
Se cheamă Luna plină, Full Moon, ceea ce poate însemna şi vampiri şi vârcolaci şi zombi, adică cele trei ramuri de bază ale genului. Mi-a amintit mult de festivalul sloven de la Grossmann unde am fost prima dată în 2008, printre colinele de la Ljutomer şi Jerusalem, şi am recidivat în 2010 şi 2011

Filmele: aniversarea de 30 de ani la The Thing (Creatura), capodopera genului de John Carpenter, cu Kurt Russell, din 1982, proiecţie unică în România, văzută în fosta sală de bal din secolul trecut, devenită „sală de film” şi redescoperită acum şi botezată Karloff, proiecţia la Nosferatu (90 de ani de la premieră) cu muzicălive de grupul Einuiea în grădina open-air de sub cetate, botezată acum Melies.

Filme mai deranjante, spaniolescul Mientras duermes al lui Jaume Balaguero, Tunelul, found footage mockumentary, horror australian cu ecouri de Rec şi Creep, norvegianul BabyCall cu Noomi Rapace, sau mai amuzantele Attack the Block al lui Joe Cornish, cu banlieue-ul UK vs. Monştrii din spaţiu şi citate John Carpenter şi Assault on Precinct 13 (şi muzicale) şi Rammbock, cu zombi în Berlin.

Bonus – The Rocky Horror Picture Show, muzicalul cultissim din 1975 cu Tim Curry şi muzică de Richard O’Brien, cu tot cu aruncat de orez şi cântat de spectatori (primul rând, restul mai timizi), din nou prima proiecţie din România (s-a pus în scenă muzicalul acum vreo trei ani, dar nu s-a jucat decât de câteva ori şi s-a sistat). Revelaţia festivalului a fost însă Juan De Los Muertos, primul film cu zombi cubanez, un regal de amuzament şi şarje politico-sociale, inventiv, un soi de Shaun of The Dead havanez, completat cu rom şi cuba libre, deşi noi l-am palincat!
Plus – selecţia de „Umbre”, scurt-metrajele horror (făcută de Cristi Mărculescu), care au conţinut Condimente neobişnuite, un film de jumătate de oră al francezului Adrien Beau, care a a venit impromptu la faţa locului alaturi de actorul său Kevin, şi a stat la cort cu prietenii lui. Mulţi turişti cu rucsacuri, tineri, frumoşi, pasionaţi. Au venit, au stat cuminţi în frig, şi la cort, au râs, s-au înfricoşat, s-au distrat, au aflat despre Rocky Horror Picture Show şi Nosferatu. A ajutat şi Târgul tradiţional de unde ne-am luat d-ale gurii – slow food şi slow drinks, campingul, cu o cârciumă creată ad-hoc cu stuf şi botezată La Ţăruş, pe terenul de fotbal din comună.
Am întâlnit-o pe boiereasa Ioana Crăciunescu, care ne-a oferit o privelişte superbă a casei parohiale de la Pelişor şi a bisericii (ea mai are un conac şi la Aţel),producătorii Dan Burlac, Dan Drăghicescu (adică Pink Stripe, care a filmat în zonă Fata din Transilvania), echipa DigiTV de la Ca-n Filme care ne-a întrebat ce şi de ce ne-a înfricoşat şi surely echipa TIFF şi Romanian Film Promotion, organizatoarea festivalului, Tudor şi Oana Giurgiu, selecţionerul Andrei Creţulescu şi coordonatorul Codruţa, tot Creţulescu, să n-aud pe careva că-mi perii prietenii în scris, fără de ei Luna n-ar fi fost plină, de fapt n-ar fi fost deloc.
Am rebotezat sfânta treime horror, anume cele trei locuri de proiecţie, Karloff – prietenul şi şoferul nostru măiastru Kijbac (Golem Studios), care avea un machiaj natural de Boris Frankenstein în urma unei căzături de pe bicicletă, Melies – brânza de burduf minunată de la Tălmaciu (doamna Aurora) şi Vertigo – palinca de Sălaj-Zalău, ţuica, rachiul de la Sibiu al lui Mişu şi Nemetzi, care ne-au ajutat să doborâm frigul şi răceala.
Menţiune specială lui Ionică de la fostul IAS, cramă unde vinurile sunt dulci, dulci şi locul este fabulos, o relicvă din epoca comunistă cu semne ruginite de Protecţia muncii şi aer de Hostel sau Biertan Chainsaw Massacre. Mulţumiri doamnei Jeni Cîndea, care ne-a cazat (a fost arhiplin şi nu găseai loc de cazare nicicum) pe strada Avram Iancu la casa cu iepure (Donnie Darko?) şi multe ghivece de flori.
Poze semnificative de la festival găsiţi aici.
Am fost profund răvăşit să aflu azi dimineaţă pe când mă apucam să raportez despre cât de plină a fost luna, despre moartea lui Tony Scott, unul dintre regizorii preferaţi sufletului meu, şi omiprezenţi în movielandul ald.
Poate că la următoarea ediţie ar trebui să se dea ca omagiu The Hunger (1983), primul său film cu vampiri şi David Bowie, un arthouse superb cu muzică de Bauhaus. La fel cum, după muzicalul horror decadent Rocky Horror, aştept Phantom of The Paradise şi Little Shop of Horrors pentru a fi fredonate de biertanezi. Pe drumul de întoarcere am pus la cale un film cu suspecţii obişnuiţi, idei au fost multe şi geniale, dar întorşi în citadinul concret, să vedem dacă Umbrele Biertanului vor rămâne în luna plină.
Alin Ludu Dumbravă
20-08-2012

Dear visitor, this website uses cookies with the purpose of providing web services and functionalities which could not be provided without the use of cookies. By visiting and using this website you are giving your consent to have cookies downloaded to your browser.


You can learn more about cookies and change your cookie settings here.  



Don't show it again