Oldtimers
BOARDWALK EMPIRE (HBO – duminică)
„No one likes a longshot more than a gambler...” Splendidă evoluţia acestui sezon 2 – mai pervers, mai violent, mai bine scris. Trădări şi tentative de trădare, asasinate şi tentative de asasinat, negocieri şi frustrări, dileme şi anchete, atacuri cerebrale şi atacuri cu arme de foc – toate fac parte din meniu, dar sunt mai savant dozate şi mai puţin aleatoriu puse în scenă. Steve Buscemi e în continuare magnetic (şi compune singurul personaj cu adevărat inteligent), Michael Pitt creşte în intensitate (deşi nu credeam că se mai poate), iar Kelly Macdonald e din ce în ce mai interesantă şi mai greu de descifrat. O menţiune specială pentru William Forsythe, în rolul unui măcelar evreu (nu exagerez) pe care ar fi bine să nu-l tragi pe sfoară, iar dacă o faci ar fi bine să-i închizi gura pentru totdeauna... şi ar fi bine să nu dai greş. Aviz amatorilor (sic!).
BORED TO DEATH (HBO – luni)
A crescut drăgălaş acest serial – căruia, iniţial, criticii nu-i dădeau mari şanse, considerându-l drept ceea ce francezii numesc n’importe quoi. Sincer, tot n’importe quoi a rămas (în sensul că nu dezvăluie adevăruri dureroase despre condiţia umană şi nici nu conţine cine ştie ce mesaje dărâmătoare) – dar deopotrivă personajele şi scriitura şi-au găsit un ton potrivit, absurd şi şarmant totodată, iară „anvergura” a redevenit, în fine, un pretext asumat şi atât. Care va să zică, de-ţi sunt simpatici Schwartzman, Danson şi Galifianakis – partida e câştigată; dacă adori atmosfera New York-ului pe înserat – s-a câştigat şi campionatul; iar dacă te amuză detaliile caraghios/intelectuale sau literar/vulgare, pe care cei mai mulţi nici nu le observă – cupa e la Bucureşti. Guest-staruri notabile: David Rasche, pe post de viitor ginere geriatric, Olympia Dukakis, pe post de veterană horny; Mary Steenburgen (adică doamna Danson) pe post de amoreză tomnatică, Isla Fisher, pe post de prinţesa Leia (o să înţelegi mai târziu, tinere Skywalker) şi, mai ales, Stacy Keach, delirant pe post de coţcar de Jersey, capabil de surprize dintre cele mai halucinante.
TWO AND A HALF MEN (CBS – luni)
Post apocalipsa după Charlie Sheen (ultra-mediatizată, o ştiţi) pariul era unul singur – se va mai uita poporul au ba? Iată că iniţial s-au uitat, cu mic cu mare – audienţa a început de ieri să scadă, câte-un fulg, acum a stat. Tocmai când Ashton Kutcher începea să-şi intre cât de cât în rol (scenariştii par să nu se fi decis neam ce vrea de la noi personajul său) şi tocmai când (disperare sau intuiţie) s-a difuzat episodul în care Jon Cryer o ia razna şi se crede frate-său (complet cu un cameo Gary Busey as himself). Cel mai prizat sitcom recent a devenit inutil sau era inutil demult numai că nu ştia nimeni? Răspunsul – mai curând decât am crede. Profit să afirm (cine ştie dac-o să mai am ocazia sau pofta să scriu despre) că statutul de cel mai obraznic, deşănţat şi (sexual) obsedat sitcom family oriented (deci nu, EastBound&Down nu se pune) va fi greu de dărâmat.
THE WALKING DEAD (AMC – duminică)
„Zombies man...” zicea regretatul Dennis Hopper, „they creep me out”. „They bore the hell out of me” aş adăuga eu, cu ochii la sezonul 2 din senzaţia anului trecut în materie de suspence şi măceluri. Nu cred neapărat că plecarea lui Frank Darabont de la cârma serialului e direct responsabilă pentru aroma de ciorbică reîncălzită – era clar că nu se mai pot plimba/descoperi la fel de mult ca anul trecut iar ideea de a poposi o vreme, fie şi la casa lui Scott Wilson (care are nişte idei extrem de proprii a propos de „walkers”), timp în care să explorăm şi să cunoaştem mai bine personajele e binevenită. Dar ce te faci când personajele merg de la neinteresant la plictisitor trecând prin enervant sau isteric?! Vă spun eu ce faci – îţi repari greşelile în ultimul episod (formidabil) şi, mai exact, în ultimele zece minute ale ultimului episod, cu o secvenţă de o intensitate rar văzută la cinema, necum pe ecranul de acasă, fie el şi HD. Urmează o binemeritată pauză – serialul revine pe 8 februarie. Juriul încă n-a decis dacă revenim şi noi.
Something borrowed, something new
LIFE’S TOO SHORT (BBC – joi)
De departe cel mai des invocat reproş – it’s the same shit. Domnilor – pentru că tot vorbim de Ricky Gervais, aşa cum nu-l chemi să prezinte Globurile de Aur dacă nu te aştepţi să fii urecheat zdravăn, nu-i aştepţi noul serial sperând că ai scăpat (ce idee!) de alura de documentar improvizat şi îmbibat cu umor din cel embarassing, specialitatea casei adică. Au contraire, mie-mi pare că, spre deosebire de The Office (e relativ uşor să ridiculizezi şefi şi angajaţi laolaltă) sau de Extras (unde figuranţii ies doar niţel mai bine decât starurile), acest Life’s Too Short merge chiar mai departe şi zdruncină orice tabu rămas încă în picioare. Sigur, personajul principal e inept, arogant, perdant şi gafeur, comme d’hab, dar are o anumită particularitate esenţială – e pitic. Pentru că vorbim de Warwick Davis, „starul” din Return of the Jedi („Păi n-aveai o mască de urs? De unde să ştim că erai tu!?”) sau Willow („Nu ştim, n-am văzut”), bineînţeles as himself, în prag de divorţ, de faliment, de midlife crisis. Gervais şi eternul partener Stephen Merchant n-au milă de nimeni (vezi apariţiile unor Liam Neeson, Johnny Depp sau Steve Carrell), n-au nimic sfânt (vezi discuţia despre tumori şi autografe) şi, cel mai important, nu se sfiesc să dea de pământ cu ei înşişi. Râzi, deşi doare; doare, deşi râzi. Şi mai vrei.
BEAVIS AND BUTT-HEAD (MTV – joi)
De departe cel mai des invocat reproş – it’s the same shit. Nu, nu-i o greşeală de tastatură – şi nici nu-i banc. După o pauză de 14 ani (14 ani!!!) B&B se întorc – şi dacă it’s the same shit... ei bine, it smells better than ever. Multe voci
s-au întrebat dacă B&B mai au vreo relevanţă astăzi – după cinci episoade, verdictul e limpede. Sunt mai caustici, mai nemiloşi, mai pertinenţi – atunci erau cumva în pas şi înaintea vremii lor; acum – filosofii supremi şi cei mai potriviţi să comenteze vremile greu încadrabile pe care le trăim. La fel de multe voci s-au întrebat ce clipuri vor mai comenta, because drepturi etc. – tot răul spre bine, căci doar foarte puţine trupe şi-au dat acceptul, drept care cei doi urmăresc cu pasiune tot soiul de reality-shows atroce, pline de adolescenţi americani imberbi sau onanişti (nu glumesc), pe care le execută aşa cum probabil mulţi şi-au dorit dar n-au îndrăznit. Creatorul Mike Judge nu şi-a pierdut nimic din vervă şi ironie – sper că nici publicul. Or something.
Coming soon
30 ROCK 6 (NBC) ianuarie
Cel mai isteţ şi cel mai dement serial contemporan – fanii numără orele până la noul sezon. Între timp, Tracey Morgan a fost dat în judecată, Tina Fey a făcut un copil iar Alec Baldwin a fost ejectat dintr-un avion. What’s not to like?
MAD MEN 5 (AMC) martie
Cel mai ambiţios şi profund serial contemporan – creatorul Matthew Weiner şi-a renegociat salariul, de unde pauza de un an şi All good things come to those who wait, nu-i aşa?
LUCK (HBO) ianuarie
Cel mai aşteptat şi comentat nou serial HBO – cu John Ortiz, Dennis Farina, Nick Nolte şi Dustin Hoffman, produs de Michael Mann, despre diverşi gambleri. Bring it on!
Epilogue
THE MUNSTERS (NBC)
Un reboot al serialului clasic din 1964, rescris, regândit şi reimaginat de Bryan Fuller, omul din spatele inclasabilelor Wonderfalls, Dead Like Me şi Pushing Daisies. Aici aţi auzit-o prima oară – evenimentul TV al apocalipticului 2012.
text de: Andrei Creţulescu
