Advertisement
close
premieră
ultima difuzare
54825_-_254
Sursa:: HBO

Thomas Haden Church vorbește despre serialul HBO “Divorț”: “Viața emoțională a oricărei persoane merită examinată”

Personajul interpretat de Thomas Haden Church nu este un tată perfect și este departe de a fi soțul perfect. Este monoton, plângăcios, pretențios și pasiv-agresiv. Poate aceste trăsături ale personalității erau pe placul soției lui Frances (Sarah Jessica Parker) când erau la începutul relației, însă acum, că cei doi au ajuns la vârsta mijlocie, sunt enervante – atât de evervante că soția lui a avut o aventură cu un profesor de facultate (Jemaine Clement).

Frances, personajul interpretat de Parker, este și ea o persoană dificilă, însă ideea de bază este că personajele jucate de Church și Parker nu mai sunt îndrăgostite de ceva timp și au petrecut primul sezon al serialului “Divorț” ocupându-se de despărțirea lor. Pe măsură ce înaintează procedurile de divorț, cei doi sunt forțați să se confrunte cu motivele pentru care mariajul lor a eșuat și să se gândească dacă mai simt ceva unul pentru celălalt.

“Următorul sezon se va concentra pe custodie și pe împărțirea bunurilor” spune Church, un actor veteran care a jucat în filme precum “Sideways”, “Păcătoasa” și “Spanglish”. “Dar vrem să vedem cum mergem mai departe. Asta nu înseamnă că divorțul o să fie rezolvat în viitorul apropiat. Sarah Jessica și cu mine simțim că acest sezon a fost definit de multe confruntări, ostilitate și aruncarea vinei de la unul la altul. Vrem să mergem mai departe și să pășim pe un teritoriu nou pentru că suntem cu familia și copiii.”

Church a vorbit de curând cu cei de la Paste despre episodul final al serialului “Divorț”, a analizat numeroasele acte de agresiune ale lui Robert și prezice ce urmează pentru personajul lui și viitoare fostă soție a acestuia.

Paste: Publicul face cunoștință cu Frances și Robert când se află în punctul cel mai de jos al mariajului lor: Frances îl înșală pe Robert, iar Robert pare să fi renunțat să mai depună efort. Ce crezi că i-a atras pe cei doi inițial unul la celălalt?

Thomas Haden Church: Am discutat despre asta. Înainte de începerea filmărilor din noiembrie, SJ și cu mine am avut opt luni în care am vorbit periodic. Aveam niște povești vagi, însă specifice despre cine erau, chiar și înainte să se fi cunoscut. În serial avem amândoi în jur de 50 de ani și suntem împreună de 20 și ceva de ani – am vorbit despre posibilitatea ca ei să fi avut relații întregi și au început să iasă împreună pe la 30 de ani. 20 de ani mai târziu, unde a început deconectarea? Când începuse totul?

Lipsa conștiinței emoționale e ceva despre care am vorbit în ceea ce-l privește pe Robert. El și-a permis – și cred că asta se întâmplă destul de des în societatea noastră și nu numai bărbaților – să ignore ruptura. În primele trei sau patru episoade, nu are nicio conecțiune emoțională reală cu copiii lui, cu oamenii cu care lucrează, cu prietenii lui, iar aici este vorba de Nick, personajul interpretat de Tracy Letts. Nu are nicio conexiune reală cu Nick. Comedia apare din absurdul izolării complete a lui Robert. Episodul în care stau de vorbă cu muncitorii pe șantier și îi întreabă de viețile lor, cât de fericiți sunt și mariajele lor, este sincer. Trebuie să fie sincer, însă comedia vine din cât de absurdă este situația. Unul dintre muncitori a spus că știe un tip care îmi poate face rost de un pistol și dintr-odată îi dau lui Julian o armă. Arma a fost ideea mea, pentru că nu am vrut să creez senzația de amenințare sau pericol, ci mai degrabă o situație misterios de absurdă. Însă ideea de bază este că Robert se află într-un dezechilibru din punct de vedere emoțional.

Paste: Din punctul meu de vedere, prin modul în care Robert încearcă să facă față situației cu Julian, încearcă să-și redefinească sau să-și redobândească masculinitatea până la un anumit punct.

Church: Acest lucru creează niște momente frapante. În ‘biserică’ are o atitudine foarte agresivă și la sfârșit se injectează cu testosteron. Ceea ce e foarte întâlnit în societatea de acum. Posibilitatea pe care o prezentăm însă este că face prea mult. Chiar și la trasul cu arcul, care e o activitate relaxată, îmi întreb fiica dacă ar ucide pentru mine. Nu știu dacă îți amintești acel moment. Ea spune “Da, cred că da”. Asta nu era în scenariu. Toată lumea se întreba ‘stai un pic, întrebi o fetiță de 12 ani dacă ar omorî pentru tine?’



Paste: Simt că face aceste lucruri foarte agresive ca să-și afirme puterea asupra unei situații care i-a scăpat de sub control. Chiar dacă nu este un bărbat violent.


Church: Absolut. Ce rost are să îndrept pistolul spre Julian sau să-l țin lângă mine? Apariția armei, asta este amenințarea. Robert are și mai multă putere când îi dă pistolul lui Julian, lucru care spune ‘Orice ai de gând să faci cu el, eu sunt bine’.

Paste: Iar asta trasează o paralelă cu modul în care Robert a îmbrățișat biserica…

Church: Da, caută ceva din punct de vedere sentimental, însă nu are încă o definiție pentru asta. Am mai spus acest lucru în câteva interviuri – încă de la săritura din primul episod, Robert încearcă să țină la distanță senzația de fatalitate. Fie că este vorba de ceva emoțional, financiar, profesional, personal sau familial - încearcă să facă față unui anumit lucru, pe care trebuie să-l definească și să-l înțeleagă. Totul este scăpat de sub control pentru el. În ceea ce privește biserica și faptul că se antrenează și îl întâlnește pe Julian, totul e o încercare de-a lui să gestioneze o situație care a devenit de necontrolat din punct de vedere emoțional și fizic. Dacă soția te înșală și nu te aștepți la asta, totul are o manifestare fizică, însă există o parte din tine care știe că ar fi trebuit să se așteaptă la asta și ar fi trebuit să facă ceva în privința asta, să-i ofere mai multă validare emoțională, să o facă să se simtă iubită și prețuită. Există multă vinovăție din partea lui Robert.

Una dintre dinamicile interesante din serial este că, deși în primul episod Frances e cea care-l înșală fizic, în al doilea episod Robert o trădează emoțional. Cred că pe măsură ce înaintăm, partea de vină a lui Robert e mai mare decât a lui Frances.

Paste: Multe din acțiunile lui Frances – mai ales aventura cu Julian – par să indice că ea simte că este justificată să simtă ce simte.


Church: Poate nu justificată, dar nu merită să fie transformată într-un răufăcător. Pentru că își cere scuze și cred că e sinceră. În episodul pilot, este puțină manipulare, pentru că nu știi în ce stadiu e viața emoțională a fiecăruia. Dar acum că au trecut mai multe episoade, avem o imagine mai clară despre direcția în care o iau. În episodul 10, încercăm să oferim câteva răspunsuri, dar ca în orice serial care continuă, punem întrebări mult mai mari despre cine sunt ei și cine vor fi.



Paste: Una din părțile fascinante ale serialului este să vedem cum, acum că Robert și Frances își confruntă problemele, uneori reușesc să ajungă la un fel de armistițiu – care este distrus abrupt. Ca într-un episod, când Robert este mult mai matur din punct de vedere emoțional decât l-am văzut până atunci. Însă mai târziu, Frances își schimbă avocații și, din greșeală, îi trimite lui Robert actele de divorț chiar în mijlocul jocului de baschet al fiicei lor. Atunci știi: orice înțelegere ar fi avut Robert și Frances e distrusă acum.

Church: Așa am discutat dinamica ultimelor două episoade. Acum că a fost prezentat și avocatul meu, Tony Silvercreek (Dean Winters), și îl vedeți la petrecere, ne dăm seama cât de neîndurător este. Un alt lucru pe care l-am discutat este că odată ce pui mâna pe un rechin, când ai un acvariu și îți iei un rechin mic – odată ce pui rechinul în apă, nu există niciun mod prin care să poți determina când te duci la culcare dezastrul pe care îl poate provoca acest mic rechin. Nu îl poți controla și exact asta ajung să facă Frances și Robert.

Paste: Așa ea. Înainte ca personajele să angajeze avocați, începeți cu o mediere și încercați să vă întreceți unul pe celălalt.

Church: Exact, am uitat de mediere. În ultimul episod, mănușile au fost aruncate. Nu vrem însă ca următorul sezon să fie definit de această ostilitate. SJ și cu mine am vorbit despre asta. Cred că există o șansă să aflăm mai mult despre Robert și poate chiar despre familia lui. Pentru următorul sezon, am discutat posibilitatea să aprofundăm viața de familie a lui Robert, să aflăm mai multe despre frații lui, surorile sau părinții.

Paste: Cum e să lucrezi cu Dean Winters? Omul este incredibil.

Church: Dean este un tip care te inspiră. Nu știu exact cât știi despre Dean.

Paste: Îmi amintesc că s-a îmbolnăvit prin 2009 și a fost la un pas de moarte.

Church: Povestea lui e cunoscută și este una inspirațională. Chiar a murit, a trebuit resuscitat. A avut o infecție a sângelui care s-a dezvoltat foarte repede, fără ca el să știe. L-au vindecat de asta, însă la o lună după, a avut acel mare incident, a dezvoltat pe picior și pe una din mâini o…cum se numește?

Paste: Cangrenă, nu?

Church: Da, a dezvoltat cangrenă și a avut nevoie de o serie de operații de reconstrucție la una din mâini și la picior. A trebuit să facă terapie fizică pentru asta. Dacă îl întâlnești pe Dean, vezi că e un tip relaxat, foarte isteț și amuzant. Îți lasă impresia că e unul dintre acei oameni care sunt foarte norocoși. E ca un veteran care se simte foarte norocos că trăiește.



Paste: Crezi că divorțul va fi o experiență pozitivă pentru Frances și Robert? Crezi că există vreo șansă să rezolve lucrurile?

Church: Asta e o întrebare foarte bună. În acest punct al vieții mele, nu am fost căsătorit niciodată, dar am fost logodit de două ori. Logodna a creat o povară emoțională neașteptată și logicstică pe care niciunul dintre noi nu a prevăzut-o. Ambele dăți, acest lucru a dus la sfârșitul relației. Am mulți prieteni care au trecut prin divorț, unele surori ale mele au trecut prin asta. Cred că uneori este un lucru pozitiv și că uneori, oamenii se separă, după care își dau seama că au nevoie unii de ceilalți mai mult decât bănuiseră inițial.

Însă alteori lucrurile stau invers și singurul drum către fericire este fie să fii singur, fie să încerci să găsești pe altcineva. Cred că este prima oară când menționez asta, dar un prieten bun de-al meu și soția lui au ajuns într-un punct neplăcut și nu au crezut că pot trece peste el. Au divorțat și ea s-a mutat în alt oraș și a început o altă viață. El a aflat printr-un prieten comun că era logodită cu un alt tip. A mers s-o vadă (erau deja despărțiri de câțiva ani) ca să vadă doar cum se simțea din punct de vedere emoțional. Mi-a spus “Am vrut s-o văd ca să închid ușa.” Ei bine, s-a întâmplat opusul. Și-au dat seama că încă erau îndrăgostiți. Ea a rupt logodna, s-au căsătorit din nou și sunt împreună de atunci.

Cu Robert și Frances, cred că am creat un context emoțional complex – care implică mariajul lor, prietenii și familia. Pentru mine, familia e cea distrusă. Știu că spun ceva evident, dar ăsta am vrut să fie unul dintre punctele centrale. Nu e vorba numai de un soț și o soție, ci de un soț, o soție și doi copii care nu au profunzimea emoțională ca să înțeleagă ce se întâmplă cu părinții și familia lor. Intr-una din recenziile pe care le-am citit scria: “De ce ar trebui să ne pese de problemele oamenilor albi din clasa mijlocie superioară?” Poți asocil aceeași evaluare și filmului “Ordinary People”, care este incredibil. Dar cred că viața emoțională a tuturor oamenilor merită examinată.

09-12-2016 | Sursa:: Paste Magazine