Advertisement
close
premieră
ultima difuzare
54900_-_254
Sursa:: Europress / Getty Images

Paolo Sorrentino ne spune dacă telespectatorii ar trebui să râdă în timp ce se uită la “Tânărul papă” și vorbește despre adevăratul Părinte, care e mai sexy decât Jude Law

Când regizorul italian Paolo Sorrentino a început să scrie “Tânărul papă”, în urmă cu patru ani, nu a vrut să creeze o poveste actuală. Pontiful lui, Papa Pius al XIII-lea, interpretat de Jude Law, este un tiran conservator al cărui prim discurs este mai degrabă o tiradă (“L-ați uitat pe Dumnezeu!”).

Câștigătorul premiului Oscar le-a spus celor de la Vulture că și-a imaginat viitorul Vaticanului fără să se gândească la faptul că Europa și Statele Unite se vor schimba atât de mult din punct de vedere social și politic înainte de premiera serialului HBO.

Serialul cu zece episoade oferă, neintenționat, ecouri ale climatului politic și social global. “Am avut foarte mare noroc”, a spus Sorrentino. “Încercam să înțeleg cum ar fi un papă al viitorului, al zilei de mâine. Și aveam această idee, așa că asta poate înseamnă că am un viitor ca savant politic, ca o persoană care poate să prezică politica viitorului, cineva care poate studia și analiza viitorul.”

Sorrentino a scris și regizat tot serialul și a început să scrie și al doilea sezon, cu toate că HBO nu a dat undă verde încă acestuia. Cu ajutorul unui translator, Sorrentino a vorbit cu Vulture despre motivul pentru care l-a distribuit pe Law în rolul principal, dacă telespectatorii ar trebui să râdă cu Pius și despre acel cangur.

Acest serial merge în toate direcțiile în privința tonului. Intenția este să râdem cu tânărul papă sau de el?
Din punctul meu de vedere, de fiecare dată când publicul are ocazia să râdă, ar trebui s-o facă.

Era intenția ta să scrii o poveste amuzantă?
Nu. Dar există câteva lucruri care sunt amuzante sau se vor a fi amuzante. Un om poate înfrunta numeroase lucruri râzând. Nu trebuie să fii foarte serios sau grav tot timpul. Ideea era să investighez lumea clerului și contradicțiile clerului, cardinalilor și papei – într-un mod serios și onest, să investigăm cum trăiesc și cum gândesc.

Înainte să începi să scrii, ai vorbit cu cardinali și analiști de la Vatican care ți-au spus că părerea lor era că următorul papă e posibil s-o ia în această direcție. De ce au crezut asta?
Papa Francisc are o poveste a lui, care e mult mai puternică decât ce aș fi putut scrie eu. Pentru a face un serial despre Vatican, nu puteam decât să fac opusul. Nu tot clerul crede asta, însă câțiva analiști de la Vatican pe care îi respect foarte mult cred că un papă exact ca cel pe care l-am creat i-ar putea urma lui Francisc. Nu tânăr sau american – ci unul care reprezintă acele idei.

Deci cum l-ai făcut tânăr și american?
Nu am vrut să creez un papă care să reamintească de alt papă. Am vrut să fie cu totul original. Dacă stai să te gândești, biserica are tendința să se schimbe. În trecut, mulți ani la rând, au fost selectați numai papi italieni. Apoi, în ultimii 40 de ani, am avut polonezi, germani, acum un iezuit argentinian care este diferit de oricine altcineva. Așa că dacă stai să te gândesti, la Vatican există tendința de schimbare. Și, în plus, nu e chiar atât de tânăr. Un papă de 50 de ani la Vatican e tânăr. Da, nu are 70 de ani. Dar nu este un copil.

Dar arată ca Jude Law totuși.
Părintele [Georg Gänswein] a fost asistentul lui Benedict al XVI-lea. Dacă îl căutați pe internet, o să vedeți că era mai chipeș decât Jude Law. [Pauză] Chiar este! (Nota editorului: Mai târziu, Sorrentino a arătat o fotografie care demonstrează că e o competiție acerbă.)

Ai luat în considerare și alți actori cumva?
Jude Law a fost primul. Spre finalul scenariului, am simțit că poate să fie el. La început, nu m-am gândit la nimeni, dar în timp ce scriam, mi-a venit în minte. Jude e un actor grozav care are abilitatea incredibilă de a fi copilăros și autoritar, iar asta mi-a fost foarte folositor pentru personaj.

Tânărul tău papă este dependent de Cherry Coke Zero. Există vreun motiv pentru asta? E băutura ta preferată?

E doar un detaliu care mi-a venit în minte și care m-a ajutat să-l caracterizez. Nu am gustat niciodată Cherry Coke Zero. Nu există în Italia.

Te rog spune-mi că există un cangur în această poveste.
Pare o nebunie, dar în realitate nu e. Când este ales un papă, primește cadouri de la liderii mondiali. E ca și cum concurează ca să-i facă pe plac papei. Trimit tot felul de cadouri extravagante, de la copaci exotici la mașini. Așa că m-am gândit, de ce nu și un cangur din Australia?

20-01-2017 | Sursa:: Vulture